TEXTE CRITICE
”Stiinţa suverana a desenului si gustul pentru discrete cromatici slujind un negru regesc nascator de tensiuni, dar si bucuria fantazari libere intre fabulos si real fac din grafica inca foarte tanarului Florin Stoiciu o certitudine artistica intr-o generaţie de pe acuma remarcabila.”
Academician Prof. univ. dr. Razvan Theodorescu
Expoziţia personala “Galeria Orizont” Bucuresti- Romania- 1995
”Joc de-a v,aţi ascunselea cu tragicul vietii? Joc cu mastile duplicitare ale realului? Intrecere intre ostenelile gravurii si libertatea gestului de a picta? Ispita fragmentarii lucrurilor spre a vedea “ce innauntru” si bucuria ingenua de a le fi compus in ordinea adevarului lor poetic? Starnind atatea intrebari, gravurile si picturile lui Florin Stoiciu se afla evident la o rascruce de drum: acolo unde natura timpului si chipul uman isi intalneste dublura, iscusit impusa lumii de mana si imaginaţia artistului”
Amelia Pavel (Expoziţia personala Galeria “Orizont”- 1995- Bucuresti)
“Impresionanta carte de vizita a lui Florin Stoiciu, inca foarte tanarului grafician care se intampla a fi si dascalul unor artisti si mai tineri, ma indeamna sa-l numesc de pe acum un invingator.Remarcabil constructor de spaţii grafice si manuitor al tehnicilor gravurii, virtuoz al cenusiului sau al negrului fulgerate de blicuri albe sau aurii, Florin Stoiciu este - asa cum ni s-a infaţisat si in “zborul” sau de la Galeria Simeza in iarna 2002 - castigatorul sigur al unei competiţii cu sine insusi.”
Academician Prof. univ. dr. Razvan Theodorescu
Expoziţia personala “Galeria Simeza” Bucuresti- Romania- 2002
“Graficianul Florin Stoiciu este un reprezentant remarcabil al unei preţioase generaţii de artisti care acopera un segment de varsta vitregit de “politica de cadre” a vechii autoritaţi, pentru breasla artistilor plastici. Printr-o timpurie si intensa activitate, artistul avea sa asigure, impreuna cu alţi tineri colegi, consistenţa echipei de creatori ce vor avea ca sarcina preluarea stafetei membrilor mai varstnici ai uniunii noastre de profesionisti.
In deceniul abia scurs de la absolvire, plasticianul si-a constituit un important palmares de participari la bienale naţionale si internaţionale, si-a gasit rastimp pentru participari la o serie de expoziţii de grup si pentru alcatuiri de expoziţii personale si, in egala masura, a colectat si premii pentru gravura si grafica de carte. Aceasta cariera profesionala ii justifica prezenţa intre cadrele didactice ale invatamantului artistic superior si conditia de doctorand in arte vizuale.
Asa cum ne-a obisnuit si prin alte prezenţe pe simezele galeriilor noastre, Florin Stoiciu ne face demonstraţia unor viguroase mesaje poetice bazate pe impresionante performanţe ale unor tehnici artistice.
Tema zborului reprezinta in cariera sa o preocupare care a evoluat catre maturitate, o tema care, aflata intr-un proces de devenire, i-a prilejuit numeroase si convingatoare proiecte compoziţionale. Ansamblul de gravuri in metal din actuala expoziţie se impune atenţiei noastre cel puţin prin cateva importante repere. Pentru profesionistii genului, tehnica aqua-forte abordata de autor impune prin siguranţa respectarii rigorilor genului dar si prin surprinzatoare si avizate incalcari ale limitelor acestuia, incerneluirea cu ruloul a placii incizate, preluarea directa sau prin hartie a imaginii pe o alta placa, negativari sau pozitivari obţinute prin aceste mai puţin ortodoxe modalitaţi, nu inseamna tradari, nu inseamna o lipsa de respect pentru frumoasa tradiţie a genului ci o preţioasa deschidere a limitelor acesteia catre nebanuite performanţe.
Asa se face ca aceste inedite propuneri de figurare plastica pot susţine un subiect atat de dificil ca cel pe care si-l propune autorul. Suma compoziţiilor sale, incadrate intr-un mod la fel pozitiv-neortodox,se constituie intr-un camp modulat si modulabil, dand sanse fiecarui element.
Acesta, in acelasi timp detaliu al unui intreg dar si semnificant in sine, se poate supune unui traseu simfonic dar poate totodata sa impuna alte posibile trasee celorlalte lucrari unice.
Semnele plastice luate in sine fac dovada unei perfecte stapaniri a gestului gravat dar nu- si pierd nici prospeţimea la nivelul detaliului, nici fluiditatea la nivelul acelei mari compoziţii modulabile.
Prof.univ.Dr.Mihail Manescu
Expoziţia personala “Galeria Simeza” Bucuresti- Romania- 2002
“Uniunea noastra de creatori prezinta in permanenţa pe simezele galeriilor aspecte multiple si variate ale procesului artistic aflat in desfasurare. Expoziţia de faţa se inscrie firesc in aceasta suita. Formaţia culturala de tip academic a lui Florin Stoiciu se simte pregnant in stapanirea mijloacelor de expresie plastica (vizuala), ascunsa sub aparenţa de dezinvoltura ludica structurata insa de rigoare compoziţionala. Tehnica gravurii presupune, in datele ei iniţiale, migala si stradanie. Pentru Florin Stoiciu gravura, bine orchestrata pana in cele mai mici detalii, poate face loc spontaneitaţii, desenului redus aproape la datele de semn plastic, inventivitaţii compoziţionale.
Florin Stoiciu, un excelent dascal in tainele gravurii, mediteaza insa, creativ, asupra stadiilor pe care acest proces le presupune. Drumul in etape pana la obţinerea produsului final, stampa, are faţete distincte care pot fi privite si ca forme artistice de sine statatoare (nu doar intermediare). Descarcarea placilor, stadiile de “ebosa” ale prelucrarii placii de gravura, sunt, pentru Florin Stoiciu, tot atatea prilejuri de a prezenta o realitate artistica cu mai multe “feţe”. Demersul lui artistic imi aminteste de o calitate aparte a anamorfozelor artistice, acele opere de arta care beneficiaza de mai multe unghiuri de vedere, oferind, in condiţiile unei unice creaţii, mai multe “vederi”, total deosebite. Fiind un tehnician versat, Florin Stoiciu “jongleaza” cu tehnica gravurii, oferindu- I valenţe neasteptate si pline de inedit.
Prof. univ. dr. Zamfir Dumitrescu
Presedintele Uniunii Artistilor Plastici din Romania
Expoziţia personala “Galeria Simeza” Bucuresti- Romania- 2002
Abaţia austriaca de la Klosterneuburg insemna pentru mine, pana acum, faimosul tezaur in altarul de smalţuri al lui Nikolaus de Verdun sau manuscrisul pe pergament pictat al lui Heinrich de Mugeln. Din acest an ma bucura sa aflu ca remarcabilele ziduri au fost scenografia ideala pentru expoziţia graficianului Florin Stoiciu. Este un demers ce trebuie salutat si comentat in romania. “Oameni si masti” este propunerea talentatului si indrazneţului nostru artist. O imaginaţie onirica prezidata de litera tiparita compunand numele celebre al izvoditorului de “Machbeth” o improvizaţie frumoasa care analizeaza splendoarea trupului trecator al femeii- si pentru ca s- a aflat in spaţiul Austrei si al graficii colorate, gandul lui Stoiciu nu se va fid us catre Klimt?- reusita tanarului artist roman este profund culturala care face onoare generaţiei sale. Aceste imi par a fi pariul castigat de Florin.
Academician Prof. univ. dr. Razvan Theodorescu
Expoziţia personala “Oameni si masti” Abaţia Klosterneuburg- Viena- Austria- 2007
“…si a fost sa fie ca prima performanţa de arta laica intre zidurile severe ale abaţiei austriece Klosterneuburg, sa fie o expunerea a unor lucrari de garvura ale romanului Florin Stoiciu, eveniment expoziţional patronat de Institutul Cultural Roman din Viena.
…si au gazduit acele ziduri cuminţi si aspre o deloc cuminte demonstraţie de virtuozitate artistica si tehnica, o expoziţie de gravura in care mijloacele tradiţionale servesc mesaj moderne, in care dimensiunea spirituala a enunţului actual a pretins reactualizarea mijloacelor tehnice.
…si astfel, respectabilul membru al unui club exclusivist, cel al gravorilor romani, care nu accepta compromisuri si artefacte servite de tehnici ale imposturii, s-a angajat sa raspunda unei provocari dificile, aceea de a face inteligibile sensibilitaţii tocite a lumii actuale, teme ale sonetelor shakespeariene…
…si, totastfel, s- au intalnitdimensiuni imposibile pentru gravura, 200 x 70 cm., cu tehnici socante prin noutatea lor, precum imprimarea digitala, agrementari ale imaginii printate prin intervenţii de tip monotip dar si consistente inserţii de aqua – forte cu aquatinta.
Rezultatul este o demonstraţie de VIRTUOZITATE, o demonstraţie cu atat mai remarcabila cu cat sobrietatea mediului expoziţional se confrunta cu rigorile domeniului artistic predilect pentru autor. Expoziţia colegului Florin Stoiciu se va inscrie printre cele care incep sa marcheze jaloane ale impunerii artei romanesti, din primul deceniu al mileniului III, in spaţiul european.
Prof.univ.Dr.Mihail Manescu
Expoziţia personala “Oameni si masti” Abaţia Klosterneuburg- Viena- Austria- 2007
Tehnnicile artelor grafice sunt o lume aparte in care patrunzi cu greu, dar pe care o deslusesti repede daca ai un bun indrumator. In tinereţea mea indepartata am avut un asemenea ghid in maestrul Iuca. Dupa mai bine de patruzeci de ani descoper un nou calauzitor in faţa caruia imi scot palaria: Florin Stoiciu
Academician Prof. univ. dr. Razvan Theodorescu
Expoziţia personala “O lucrare o expoziţie - Aquatinta pe tabala de oţel” 10 martie 2011
Universitatea Naţionala de Arte din Bucuresti
Curs de gravura la “Demisol
Expoziţia ce s-a constituit ca incununare a traseului celor sapte etape&noua zile de lucru a demonstrat, impreuna cu restul acestui traseu, ca o tehnica tradiţionala a gravurii, in cazul de faţa aquatinta, poate intra, azi, intr-un firesc dialog cu medii noi precum fotografia digitala. Ca marturia video a intregului travaliu de atelier se integreaza cu egala naturaleţe “discursului” expoziţional. Florin Stoiciu a compus, in cateva episoade filmate, un concentrat curs de gravura, pe care-l ofera studenţilor, dar si unui public nelimitat prin difuzarea pe internet a imaginilor in miscare. Filmul subliniaza si faptul ca gravura este o munca de echipa, iar conceptul elaborat de Florin Stoiciu facea necesara o extinsa colaborare, in “laboratorul” operei si al expoziţiei: sa-i menţionam, in aceasta ordine de idei, pe Razvan Caratanase, Andrei Ciubotaru, Cristian Ţardel. Deconstrucţia si reconstrucţia corpului uman in/din fragmente, jocul intre abstract si figurativ facut posibil prin acest recurs ludic, modern si postmodern (in ordine istorica) la viziunea de tip body in pieces, au dus la apariţia imaginilor autonome, ritmate parietal in expunere, si a ansamblului inalt de doi metri, ce le reuneste pentru a recompune intregul conform fotografiei de pornire (ea insasi o prelucrare digitala a unei fotografii iniţiale). Metamorfoza a imaginii, stafeta a tehnicilor, spectacol vizual captivant. Evenimentul prin care Florin Stoiciu, impreuna cu echipa a carei contribuţie a fost esenţiala la reusita din ziua de 10 martie 2011, a inaugurat “Galeria Demisol”, speram ca va deschide drumul pentru numeroase alte secvenţe expoziţionale care sa adauge constant aceasta dimensiune spaţiilor “de circulaţie” dintr-o instituţie destinata formarii intru propasirea culturii vizuale.
Conf. univ. dr. Adrian Guţa
10 martie 2011
Sef Catedra de Istoria si Teoria Artei
Universitatea Naţionala de Arte din Bucuresti
dr. Florin Stoiciu - este unul dintre prestigiosii gravori ai contemporaneitaţii. Prin proiectul sau de 9 zile („Noua zile dintr- un an”) si-a demonstrat valenţele de exprimare concisa intr-un interval de timp dat. Ar putea fi asemuit cu un extemporal cu subiect autoimpus: compunere si descompunere a trupului uman. Printr-un „puzzle” de placi de oţel gravate in tehnica aquatinta, el si- a propus doua obiective: o reprezentare de ansamblu a unui nud („Alexandra”) si obţinerea unei suite de lucrari mici, independente, ce aparent sunt abstracţiuni fara motiv de baza. Spiritul ludic domina intenţia. Rezultatul este fastuos si convingator! Pe langa lucrarea cu intenţii monumentale, piesele ei disparate propun un recompresat exerciţiu de imaginaţie pentru cel ce a vazut ansamblul.
Alaturi de piesa finita de arta, un aport esenţial la cunoasterea travaliului autorului il constiutie filmul execuţiei lucrarii ce ar putea oricand constitui material didactic si pelicula documentara demna de un premiu, la dubla specialitate; tehnicile de gravura si film. Bravo, Doctore!
Prof. univ. dr. Silvan Ionescu
25 martie 2011
Director Institutul de Istoria si Teoria Artei “G. Oprescu”
Universitatea Naţionala de Arte din Bucurestii
Redescoperim in compunerea finala a imaginii, nu doar convieţuirea intima a lui Florin Stoiciu cu Gravura, ci si ceva ce credeam anulat, purtaţi naiv de nihilismele contemporaneitaţii: sursa eterna de inspiraţie ( in complementaritate cu altele), modelul/nudul feminin ramane un declansator al elaborarii estetice din care, fie fragmentar ori deformat, nu lipseste ideea de Frumos.
Conf. Univ. Dr. Ioana Beldiman
Bucuresti, martie 2011
Decan
Facultatea de Istoria si Teoria Artei
Universitatea Naţionala de Arte din Bucuresti
Prin recentele sale cautari din domeniul gravurii - impartasite si studenţilor sai -, Florin Stoiciu alcatuieste un edificiu ridicat prin mijlocirea semnului grafic si a unei inefabile substanţe spirituale. Apta a intra intr-o simbioza eficienta cu semnul plastic, aceasta tinde adesea sa i se substituie, „vorbind” in locul sau - lacunar si profetic! - o limba a conceptului. In cuprinsul inefabilei arhitecturi, figura umana devine transparent-diafana. Diafana in sensul unei „duble aratari”. Florin Stoiciu ne invaţa ca omul - ivit pe placa gravorului din intreţeserea traseelor semne, a umbrelor catifelate si a luminilor deloc saturate ale aquatintei - poate fi, simultan, parte a cosmosului, dar si cosmosul insusi.
Prof. Univ. Dr. Cristian Robert Velescu
Bucuresti, martie 2011
Sef Comisia de Calitate
Universitatea Naţionala de Arte din Bucuresti
Se cuvine, inainte de toate, sa identificam, odata cu inceperea si desfasurarea intr-o singura zi, pe parcursul a doua-trei ceasuri, a unui dens si apreciabil eveniment artistic, ca o tripla performanţa.
Este vorba de o complexa DEMONSTRAŢIE, din care le vom reliefa pe cele trei, cu cea mai semnificativa contribuţie la activitatea de instruire artistica a universitaţii noastre dar si a seriei de evenimente expoziţionale pe care aceasta, cu o consecventa preocupare, le-a patronat in ultimii ani.
Mai intai, merita apreciata surprinzatoarea dar inţeleapta alegere pentru acţiunea de azi, a unui spaţiu aparţinand demisolului.
Acesta, cu o evidenta destinaţie de asigurare a bunei funcţionari a unor instalaţii, candideaza astazi, iata, la vocaţia culturala. Desi generos ca intindere, el este relativ ingust, dar ingenioasa alegere a dimensiunii lucrarilor, precum si prezentarea celei mari, centrale, cu un bun unghi de observare, creeaza premise credibile pentru o posibila expoziţie.
In consecinţa, demisolul a devenit un spaţiu expoziţional complementar, pentru universitatea noastra si, incepand de maine, poate invita la provocari similare, pe alţi colegi ai nostri, artisti-profesori…
Mai apoi, trebuie evidenţiat un alt aspect al demonstraţiei, cu valoare de confirmare si de relansare a unei teme incitante in viziunea estetica a contemporaneitaţii.
Este vorba de vocaţia semnificanta si evocatoare a FRAGMENTULUI.
Nu doar prin familiara demonstraţie a unui Mandelbrot, prin a sa teorie a fractalilor, unde FRAGMENTUL deţine si probeaza date despre INTREG, sau prin eficienta pledoarie a fragmentului de holograma, care are aceeasi virtute, ci chiar printr-o pura demonstraţie plastica.
Florin Stoiciu, fara trucuri de retusuri ale cadrarii, pentru ca fragmentele sale, prin simpla alaturare, recompun INTREGUL, face o convingatoare demonstraţie a capacitaţii secvenţei de a da marturii estetice despre imaginea completa.
Fiecare imagine mica, are astfel propria sa tensiune vizuala, izbutind, in acelasi timp sa presimta si sa dea marturie asupra calitaţilor estetice ale intregului.
Nu poate fi vorba de o naiva interpretare despre realizarea unei lucrari mari, mai apoi secţionata in fragmente.
E mult mai degraba vorba despre o gandire a fragmentelor, capabile de a forma, prin reconstruire, un INTREG…
Acest menţionat mai sus aspect al demonstraţiei, se constituie, in opinia noastra, in cea mai proeminenta contributie teoretica a colegului Stoiciu.
Nu in cele din urma, ar fi de mentionat si dimensiunea pedagogica a demersului sau. Florin Stoiciu si-a atentionat atat colegii mai tineri din catedra cat si studentii care frecventeaza cursurile de gravura, asupra temei, rosturilor si mijloacelor prin care intentioneaza sa faca fata.
Laborioasele tehnici din perimetrul aquatintei, au fost remodelate catre posibilitatea de folosire a imaginii fotografice, prin exercitii foarte specifice. Toate tentativele acestei aventuri, cu importanta miza tehnologica, au fost executate „la vedere” cu asistenta si ajutorul participantilor.
In consecinta, tema seductiei fragmentului, sub aspect estetic, a devenit o tema de studiu iar tema tehnicilor aquatinta a devenit, la randu-i, mai interesanta, s-a reimpus ca o varianta credibila in gravura romaneasca moderna si a capatat un teren incitant pentru alte posibilitati tehnologice.
Chiar daca ar mai fi numeroase aspecte de subliniat, punctarea acestor trei dimensiuni ale demonstratiei la care ne-am referit, nu au scapat din vedere atributele contributive ale performantei de o
zi:
„O lucrare, o expozitie, o zi” a colegului Florin Stoiciu.
Prof. univ. dr. Mihail Manescu
10 martie 2011
MASTERAT - DOCTORAT,
Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti,
Lunga traditie a literaturii artistice ne invata ca la inceput a fost manualul: retetar sau erminie, era menit sa ofere sfaturi si sa livreze solutii tehnice ori iconografice. Pe scurt, era o „carte de invatatura“ adresata in primul rand ucenicului, care avea astfel acces la „secretele“ meseriei. Mai tarziu, cand mesterul a devenit artist si a inceput sa rivalizeze cu poetul, au aparut tratatele, in care componenta teoretica si dimensiunea reflexiva articulau o meditatie pe marginea activitatii artistice. Arta devenea astfel „cosa mentale“.
Dintr-o alta perspectiva, aceasta remarcabila transformare poate fi citita si ca trecere de la „tacere“ la locvacitate: artistul nu mai este „mut“ si devine convingator nu doar prin imaginile pe care le produce, ci si prin cuvintele pe care le foloseste, adesea cu aceeasi virtuozitate cu care manuieste penelul ori dalta.
Iata de ce André Lhote afirma ca „pictorii sunt foarte vorbareţi”, consacrand trecerea „de la paleta la masa de scris”. Și se justifica astfel: „cel mai modest ca si cel mai glorios manuitor al penelului nu poate rezista tentaţiei de a-si expune intenţiile primului vizitator binevoitor, de a-si explica particularitaţile tehnicii sau concepţia despre arta”. Subtil, Lhote adauga: „Printre pictori sunt insa si taciturni, rezervaţi si timizi. Acestia din urma, in lipsa auditoriului, isi incredinţeaza framantarile sau ambiţiile hartiei”
Asadar, cuvantul ar fi insoţitorul obligatoriu al imaginii, explicaţia oferita de limbajul discursiv devenind apanajul/privilegiul artistului constient de (noua) lui demnitate: dupa ce s-a eliberat de condiţia inferioara a „artelor mecanice”, mesterul-artizan a devenit artist: acesta din urma a renunţat apoi la condiţia de slujitor al academiei, pentru a se dedica vocaţiei: atunci patrunde in universul rarefiat al artei eliberate de reguli si, renunţand la meseria de pictor, devine artist .
Am facut acest mic curs pentru a introduce o carte ce constituie, in ambianta noastra culturala, o fericita exceptie. « Tehnici si maniere in gravura », volumul datorat lui Florin Stoiciu, nu reprezinta nici un manual, nici un tratat. Iar autorul nu este nici timid, nici taciturn. Dar cartea sa este cu adevarat o „carte de invatatura” rod al unui artist pasionat (unii ar spune obsedat) de secretele si virtuozitatile gravurii, pe care o practica nu doar cu o remarcabila stiinta a mestesugului, ci si (mai ales) cu originalitatea talentului sau.
Cartea este, pe de alta parte, rezultatul unei vocatii pedagogice: profesor la Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti, Florin Stoiciu este un demn urmas al artistilor dascali care au inteles sa impuna, in spatiul academiei artistice autohtone, gravura ca o disciplina privilegiata, egala in drepturi cu pictura si sculptura. Intr-un fel, istoria gravurii in arta romaneasca moderna este consonanta cu istoria invatamantului artistic modern de la noi : o traditie venerabila care obliga si pe care Florin Stoiciu o onoreaza cu devotament si cu succes. O demonstreaza numarul mare de studenti ce trec, an de an, prin atelierul sau.
Iata de ce volumul de fata reprezinta o surpriza asteptata, reunind experienta indelungata a cursurilor teoretice si practice cu talentul de a face carti frumoase. Rezultatul este un „obiect ” atragator cu o generoasa adresabilitate.
Cei interesati de misterele tehnicii se pot edifica, siguri ca au recurs la o sursa crediibila de informatie ; cei pasionati de istoria gravurii vor strabate parcursul consacrat odata cu Renasterea si aparitia tiparului ; in fine, cei ce poate se intreaba care (mai) sunt rosturile contemporane se vor convinge de viabilitatea tehnicilor noi, inrudite cu noile medii ale artelor vizuale. Cu totii vor intelege misterele transpunerii de la ”suport”( oricare ar fi el, de la lemn la cel digital) la hartie si vor aprecia identitatea specifica, unica a gravurii, care altceva decat o „simpla reproducere”.
Intre „elogiul Mainii” pentru a-l cita pe Henri Focillon si „apologia” tehnicii, cartea lui Florin Stoiciu se recomanda ca un indrumar indispensabil si o fascinanta lectie de elocventa artistica.
Rector,
Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti
Prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu
(cuvant inainte la cartea “Tehnici si maniere in gravura” Ed. Polirom / 2011)
Cuvânt înainte
Doina Păuleanu
Director Muzeul de Artă Constanța
„Desenul e maniera de a vedea forma (Degas). Valéry spune că «nu înțelege ce înseamnă asta». Cred că asta înseamnă exact ceea ce spune (D): adică a vedea caracterul «curățat»... esențialul, cu toate amănuntele sale subordonate, depășite...”, notează Pallady, desenator neobosit, în Jurnalul său. Deși formulată în mai 1941, aceasta pare a fi constatarea cu caracter de îndemn pe care o susțin, în manieră personală, cei 28 de participanți la expoziția Gestul în desen. Desenul pe pânză, organizată de Florin Stoiciu la Muzeul de Artă Constanța. Manifestarea, care s-a dorit a fi un model paideic – adună laolaltă opere ale unor maeștri sau ale unor apreciați desenatori, evidențiază capacitatea acestora de a oferi rare și greu tangibile mostre de măiestrie, exemplifică aserțiunea aceluiași Edgar Degas: „desenul este probitatea formei” –, s-a tranformat într-o fermecătoare agapă, care a adunat laolaltă lucrări de grafică, pictură, sculptură și artă decorativă (deși granițele între aceste domenii au devenit fluide), lucrări bi- și tridimensionale, artiști din trei generații (cea tânără a reunit chiar studenți sau masteranzi), dornici să comunice, să vadă și să fie văzuți, să regăsească operele făuritorilor de școală națională (aflate nu numai în muzeul lor imaginar, ci și pe simezele instituției de la țărm de mare), să-și identifice modele, să lucreze fără a pregeta; și astfel operele academicienilor Mircia Dumitrescu și Eugen Mihăescu s-au alăturat – arc peste timp –, maeștrilor din expoziția de bază (și se știe că în arta românească modernă au existat excelenți desenatori), profesorii – iar Florin Stoiciu (alături de care se cuvine citat măcar Aurel Vlad, dar catalogul are caracter exhaustiv) este cel care a avut ideea și perseverența de a-i aduna laolaltă –, au stat alături de reperele creației lor (categorie din care îl vom cita pe Aurel Bulacu, unul dintre dascălii curatorului), dar și ale generației din care fac parte (și mă refer aici la Nicu Covaci și Aurel Sepi, plasticieni/ arhitecți ca formație, membri ai legendarei trupe Phoenix), artiști reputați ai generației de mijloc s-au simțit solidari cu academicienii, dar și cu profesorii, studenții invitați pe simeze și cei chemați să parcurgă expoziția au putut să participe activ și contemplativ la o expoziție tematică referitoare, de fapt, la fundamentele artei. Revenind la Jurnalul lui Pallady, îl cităm din nou spre a credita, dacă mai era nevoie, domeniul ales (în jurul căruia s-a glosat îndelung prin actuala manifestare): „desenul trebuie să ajungă”, scria marele pictor la 17 aprilie 1941.
Expoziția organizată de graficianul-profesor Florin Stoiciu arată, odată în plus, că desenul ajunge. Cursiv sau precipitat, evoluând în plan sau apt să construiască volume, armonic sau vibrat, ritmat sau static, descriptiv, incisiv sau valorat, învăluitor sau tranșant, alb și negru, fără a exclude universul griurilor, cu adaos de culoare, sau chiar colorat, desenul farmecă fără emfază, atrage fără să impună, construiește fără să agreseze, comunică fără să epuizeze, ierarhizează fără să destructureze, transmite fără să simplifice, accede la idee fără să o minimalizeze.
Florin Stoiciu a făcut, în tehnica și pe materialul alese, portretele tuturor artiștilor participanți. Spontaneitatea gestului său este susținută de o solidă știință a esențialului, ca să rămânem în universul palladyan. Catalogul îi va prezenta pe toți, cu date biografice și opere; trebuie spus doar că manifestarea stă sub semnul pasiunii pentru desen.
Cu certitudinea convingerilor esențiale, Pallady, la care revenim din nou, ca la un spirit tutelar, afirma în însemnările sale: „Cu alb și negru poți face pictură. Dar trebuie să știi cum să le folosești și să ai ceva de spus, nu numai pentru plăcerea de a picta, ci pentru aceea de a avea ceva de pictat (de spus) în planul picturii, care e o Lume; și să știi să te exprimi”; gestul în desen creionează o lume, iar artiștii cuprinși în această selecție știu să se exprime.
Fraza lui Florin Stoiciu „A desena înainte de toate înseamnă a gândi” luminează întreaga operă a încă tânărului (era să scriu „grafician”) artist pe care îl văd acum gândind pe marginea demersului său plastic. Acum, probabil, înţeleg şi mai bine fapta sa de artă.
Artist al gestului dătător de nouă viaţă constat că mă onorează cu viziunea sa asupră-mi.
Îi mulţumesc
Acad. Prof. univ. dr. RĂZVAN THEODORESCU
3 iunie 2019
CUVÂNT ÎNAINTE
DOINA PĂULEANU
Director Muzeul de Artă Constanța
Gestul în xilogravură. Florin Stoiciu
Expoziția Gestul în xilogravură. Florin Stoiciu, deschisă la Muzeul de Artă Constanța în perioada mai-iunie 2018 este istoria unei alegeri târzii. După cum singur mărturisește, Florin Stoiciu a abordat greu și către maturitate această tehnică de multiplicare, căreia suportul îi conferă denumire specifică (în limba greacă xylon însemnă lemn), asemenea altor domenii ale gravurii (în metal, cu două tehnici de tradiție – acvaforte, acvatinta, în piatră – litografie, în linoleum – linogravură, etc.); primul său gest (ce-i drept, hotărâtor) în acest domeniu a fost opțiunea pentru xilogravură, de fapt o provocare, pentru că aceasta îi părea seacă și fără sentiment.
Florin Stoiciu își construiește singur întregul demers artistic – iar acesta presupune idee, inspiratie, siguranță (în care se resorb neliniștea, starea de veghe care însoțesc orice act autentic de creație), capacitate de abstractizare (pe placă trebuie să apară negativul imaginii), gravarea motivului pe suport, aplicarea cernelei, imprimarea (de obicei pe hârtie, deși nu sunt excluse alte materiale) într-o presă, pentru a obține, în final, pozitivul, forma propusă; descoperind exigențele xilogravurii, artistul a înțeles că ariditatea și răceala acesteia sunt aparente și derivă din specificitatea suportului și din exigențele tehnicii; lemnul trăiește, este viu, iar dalta pentru gravare încearcă să lucreze în acord cu materialul (Luchian spunea că trebuie să lucrezi în felul naturii, în acord cu natura oricărui lucru, am spune în acest caz particular).
Alegerea xilogravurii presupune în cazul lui Florin Stoiciu o serie de renunțări (iar catalogul întocmit cu prilejul expoziției le evidențiază – chiar la modul didactic, pentru că autorul este dascăl și încearcă să fie nu numai explicit, ci și pilduitor – deoarece pune în paralel placa și imaginea finită); adoptând „minimum de mijloace [pentru a obține] maximum de expresie” – am citat din Argumentul lui Florin Stoiciu – aceste omisiuni se referă la muzicalitatea, eleganța și fluiditatea liniei, la culori și valori, poate chiar la unele subiecte, care cereau alt tip de abordare. Provocarea și pilda celor care l-au precedat în acest demers – unii cuprinși în categoria special guest star, ca Horia Teodoru care, deși nu mai poate răspunde personal invitației, este cuprins cu o lucrare în expoziție (iar activitatea prodigioasă de gravor a marelui arhitect-restaurator și profesor, plecat dintre noi în 1976, este un reper în domeniu), sau ca Mircia Dumitrescu, graficianul cu univers recognoscibil și aleasă vocație pedagogică – par să fi fost de bun augur. O demonstrează Aurel Bulacu, Răzvan Dragoș, Matei Șerban și Răzvan (Zuzu) Caratănase, graficieni apreciați din generații diferite, dar voci și universuri distincte în ansamblul plasticii naționale.
Cu alteritatea și prețuirea tuturor formelor de artă autentice, care au caracterizat conduita și alegerile graficianului Florin Stoiciu, în expoziția deschisă la Muzeul de Artă Constanța sunt invitați ceramistul Ovidiu Ionescu și pictorul Eugen Raportoru, pentru a-i aduce spor de volum și culoare.
doina PĂULEANU - 13 mai 2018
Gestul graficianului este esențial atunci când sapă lemnul și când îl ocrotește cu căldura mâinii sale. La Stoiciu, gestul este deprins de mult timp să alinte lemnul și să-l prefacă într-un cântec sau într-un tumult.
O expoziție Stoiciu este mereu un câștig în istoria contemporană a gravurii românești.
Acad. Prof. univ. dr. RĂZVAN THEODORESCU
6 mai 2018
| Top ^ |